A NOSTRA REPUBBLICA
Francesco Conti – 2 Giugno 2021
Iò, no sacciu si me patri e me mamma a vutaru,
ma di chiddu chi sintia, pensu chi l’assecondaru.
Ddi anni, pozzu mmaginari, non erunu comu ora,
tandu, di fami tanta ci ‘nd’era, dintra e puru fora.
Allura, nasciu assemi a veri ideali e sani valuri,
ora inveci, giria odiu e c’eni mancanza d’amuri.
I culuri da bandera, chi svintulia jonnu e notti,
ognunu di tri, avi u so significatu, chi eni fotti.
Pi mia, non canciunu mai, sunnu sempri chiddi,
a spiranza d’un futuru sempri megghju, u viddi,
u iancu, a vera purezza d’ideali sempri d’amari
e u russu, è u sangu di tanti partigiani e militari.
Oggi ‘ngiru, c’è troppu retorica e picca sustanza,
comu si Patri Costituenti, non ficiru abbastanza.
Arroganza, ‘nd’avi tanta e puru tantu malumori,
avemu politici e magistrati, chi pottunu disonori.
A vera Repubblica, è chidda da libbetà e da paci,
di cu travagghia, chi mai s’arrendi e sempri faci.
U nostru tricolori, tinemulu sempri strittu o pettu,
facemulu tutti quanti, così ci puttuamu rispettu.